Cauze şi simptome

Ce este glioblastomul?

Glioblastomul este o tumoră cerebrală malignă, dezvoltată din celulele gliale, care sunt celulele de suport ale creierului. Ele au multiple roluri: de a susţine neuronii, de a le asigura aportul de substanţe nutritive şi oxigen, de a izola electric fibrele nervoase şi de protecţie imună şi metabolică.  Există mai multe tipuri de celule gliale, dintre care cele ce pot da naştere unui glioblastom sunt astrocitele şi oligodendrocitele.

În ceea ce priveşte agresivitatea, glioblastomul este cea mai agresivă formă de tumoră derivată din celulele gliale. Există 4 grade de malignitate a tumorilor cerebrale, mergând de la gradul I – tumoră benignă, la gradul IV – tumoră malignă. Împreună cu astrocitomul anaplazic (gradul III), glioblastomul face parte din aşa-numitele glioame de grad înalt.

Glioblastomul este o tumoră infiltrativă, prost delimitată, care se extinde şi invadează creierul învecinat. Există şi celule care migrează la mare distanţă de tumora principală (3-4 cm), inclusiv în emisferul cerebral opus, ceea ce explică de ce recidivează glioblastomul chiar şi când tumora iniţială este îndepărtată în totalitate. Mai există și posibilitatea de metastaze pe calea lichidului cefalo-rahidian, (mai frecvent  după operaţie), însă metastazele în afara sistemului nervos, pe cale sanguină, sunt excepţionale.

Glioblastomul este cea mai frecventă tumoră cerebrală a adultului (cca 40% din total, excluzând metastazele);  apare cu predilecţie între 40-60 ani (dar nu numai, putând afecta orice vârstă), fiind uşor mai frecventă la bărbaţi decât la femei.

De ce apare glioblastomul?

Nu se cunoaşte o cauză de apariţie a glioblastomului. Există unele rare sindroame genetice (Li-Fraumeni, neurofibromatoza), însă majoritatea cazurilor sunt sporadice, fără transmitere genetică. Expunerea la substanţe toxice sau la radiaţii ionizante poate cauza o asemenea tumoră, însă, la fel, aceste cazuri sunt rare.

Se cunosc două modalităţi de dezvoltare a glioblastomului:

  • Glioblastomul secundar – se dezvoltă dintr-o tumoră benignă (astrocitom sau oligodendrogliom gradul II) preexistentă, care, la un moment dat în evoluţia ei se malignizează
  • Glioblastomul primar – apare de novo, adică fără să fi existat o tumoră preexistentă; este cea mai frecventă situaţie

Între cele două subtipuri de glioblastom există diferenţe genetice, de răspuns la radioterapie şi la citostatice, precum şi de supravieţuire, glioblastomul primar fiind mai agresiv şi mai rezistent la tratament.

Cum se manifestă?

Glioblastomul este o tumoră cu creştere rapidă. De la stadiul de o celulă malignă până la cel de tumoră cu manifestări clinice pot trece chiar şi doar câteva luni.

Cel mai adesea, primul simptom este durerea de cap, datorată creşterii presiunii intracraniene.

Deficitele neurologice depind de localizarea tumorii. Cele mai frecvente sunt hemipareză (scăderea forţei musculare) pe partea opusă, tulburări de limbaj (când tumora este pe partea stângă la dreptaci şi pe dreapta la stângaci), tulburări de memorie (lobul temporal), modificarea câmpului vizual (lobii temporali sau occipitali). Iniţial, acestea se datorează edemului cerebral care însoţeşte tumora, şi sunt reversibile cu tratament medicamentos (Dexametazonă sau Medrol) sau prin operaţie. Când se datorează invaziei tumorale, deficitele sunt mai accentuate şi definitive.

În stadiile avansate, cu tumori de mari dimensiuni si hipertensiune intracraniană apar şi tulburări psihice sau, în stadiile finale, somnolenţă şi comă. Tot din cauza creşterii presiunii intracraniene poate apărea edem papilar cu scăderea vederii – diagnosticul se stabileşte prin consult oftalmologic (examenul  fundului de ochi).

Crizele de epilepsie pot fi o altă manifestare a glioblastomului şi ele pot îmbrăca foarte multe forme, în funcţie de localizare. Pot fi cu sau fără pierderea conştienţei, cu manifestări motorii (convulsii) sau de altă natură, inclusiv modificări neuropsihice şi de comportament (crizele temporale).