Diagnostic şi tratament

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune prin rezonanţă magnetică (RMN) sau computer-tomograf (CT) cu substanţă de contrast. Glioblastomul apare ca o tumoră dezvoltată în interiorul creierului, prost delimitată, cu priză de contrast, edem în creierul din jur şi, de multe ori, cu zone de necroză care nu captează substanţa de contrast.

Diagnosticul pe baza RMN este de probabilitate, cel definitiv, de certitudine, se stabileşte prin examen anatomopatologic şi imunohistochimic. Acesta se face fie pe tumora îndepărtată chirurgical fie pe fragmente de tumoră recoltate prin biopsie.

Biopsia cerebrală presupune recoltarea unui fragment de tumoră printr-o procedură minimă,  cu ajutorul unui ac special. Se poate face fie prin stereotaxie fie cu ajutorul neuronavigaţiei. Aceasta din urmă este mai puţin precisă dar mai simplă ca procedură şi mai uşor de tolerat de către pacient.

Nu există analize de sânge (markeri sanguini) pentru glioblastom.

Cum evoluează glioblastomul?

Glioblastomul este o tumoră cu creştere rapidă. Celulele tumorale sunt foarte mobile şi infiltrează ţesutul cerebral din jur, de-a lungul fibrelor din substanţa albă. Astfel, există forme de glioblastom care la momentul diagnosticului este deja extins în ambele emisfere cerebrale (glioblastom în fluture). Crescând în dimensiuni, tumora determină creşterea presiunii intracraniene, ceea ce determină cefalee (dureri de cap) şi alterarea progresivă a stării neurologice, mergând de la stare confuzională şi tulburări de comportament până la comă profundă în formele avansate.

Deficitele neurologice (pareze, tulburări de vorbire, etc) sunt iniţial datorate edemului cerebral şi sunt reversibile; pe măsură însă ce tumora creşte se produce o distrugere definitivă a centrilor nervoşi şi a conexiunilor dintre ei, ceea ce înseamnă că deficitele neurologice devin permanente.

Care sunt posibilităţile de tratament?

Tratamentul glioblastomului este multimodal, adică include mai multe metode terapeutice.

Tratamentul chirurgical – este prima linie de tratament în majoritatea cazurilor. Prin operaţie vizăm îndepărtarea cât mai completă a tumorii, fără însă a provoca deficite neurologice noi (hemipareza, tulburări de vorbire, etc). Atunci când nu putem îndepărta tumora în  totalitate se face rezecţie parţială sau doar o biopsie în scopul stabilirii diagnosticului histopatologic.

Tratamentul chirurgical modern al glioblastomului presupune utilizarea neuronavigaţiei, a disectorului ultrasonic şi a fluorescenţei intraoperatorii cu acid 5-amino levulinic (5-ALA). Aceste dotări sunt necesare pentru îndepărtarea cât mai completă a tumorii.

Datorită caracterului infiltrativ, cu celule care migrează în ţesutul cerebral normal înconjurător, nu se poate obţine o ablaţie completă în adevăratul sens al cuvântului, însă este posibilă îndepărtarea totală a porţiunii solide, compacte. Cu cât restul tumoral este mai redus cu atât supravieţuirea este mai bună, însă doar dacă se poate îndepărta minim 90% din tumoră.

Radioterapia este obligatorie pentru glioblastom şi se începe la  3-4 săptămâni după operaţie. Se iradiază atât locul unde s-a aflat tumora cât şi creierul din jur unde există celule tumorale migrate. Se foloseşte o doză de 56-60 Gy care se administrează în doza zilnice de 1,8-2,0 Gy. Tratamentul durează în medie 6 săptămâni (30 şedinţe  – 5/săpt.) şi este în general bine suportat, având puţine efecte adverse. Căderea părului şi ameţelile sunt cele mai frecvente. De asemenea, radioterapia poate cauza edem cerebral, motiv pentru care se administrează concomitent Dexametazonă sau Medrol/Solumedrol.

Ca şi tehnologie de radioterapie, se foloseşte iradierea conformaţională, cu variantele mai moderne – IMRT şi VMAT. Gamma-Knife sau Cyberknife nu sunt eficiente în cazul glioblastomului.

Chimioterapia citostatică este de asemenea obligatorie şi se administrează concomitent cu radioterapia şi, ulterior, în cure de 3 zile în fiecare lună. Citostaticul de primă intenţie este Temozolamida (Temodal – denumire comercială) şi se administrează pe cale orală, fiind bine tolerat de către pacienţi.

În linia a doua de tratament citostatic se află Irinotecanul si Avastinul, precum şi medicamentele de generaţie mai veche – Procarbazina, Lomustina şi Vincristina.

Există foarte multe studii clinice dedicate glioblastomului, cu numeroase terapii biologice, imunologice, genetice, etc, însă în prezent acestea se află în stadiul de trialuri clinice, neconfirmate şi nerecomandate pentru tratament curent.