Intervenţia chirurgicală

Cât de urgentă este operația?

Pacientul trebuie să fie conștient că odată apărut un deficit neurologic, șansa de recuperare scade cu trecerea timpului. După zile, săptămâni sau chiar câteva luni de la apariția unei probleme neurologice (deficit neurologic), șansele de recuperare după tratament sunt relativ bune, însă cu trecerea timpului ele sunt drastic diminuate. Astfel, o prezentare rapidă în consultație neurochirurgicală și tratamentul adecvat, oferă șansele cele mai bune pentru o eventuală recuperare. Dacă pacientul prezintă crize comițiale induse de meningiom, tratamentul poate duce la scăderea frecvenței sau chiar dispariția acestora, trecerea timpului scăzând șansele de ameliorare. Din fericire în cele mai multe cazuri, după consultul neurochirurgical, pacientul are timp suficient pentru a lua o decizie, astfel având oportunitatea de a se informa corespunzător.

Am acceptat intervenția chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Dacă pacientul are indicație chirurgicală și acceptă intervenția, o dată a operației îi va fi propusă, astfel încât să nu existe o pierdere de șanse pentru el și să corespundă atât programului lui, cât și celui al echipei BRAIN Institute. Cazurile urgente au prioritate. Consultul anestezic preoperator este obligatoriu și va fi efectuat cu cel puțin două zile înaintea datei planificate a operației. Poate fi necesară efectuarea unor examene suplimentare de imagistică (IRM, CT), electrofiziologie , ORL, oftalmologice etc..

Pacientul este internat seara înaintea operației pentru a fi văzut de anestezist și de chirurgul care îl va opera a doua zi. El este rugat să nu mai mănânce și să nu mai bea nimic după miezul nopții. Știm foarte bine că există un anumit nivel de anxietate și nu trebuie decât să fim anunțați, pentru a găsi o soluție la aceasta, normală de altfel, înaintea oricărei operații. Pacientul va face un duș cu șampon cu betadină în seara internării și în dimineața operației, pentru a diminua riscurile unei infecții postoperatorii.

Dimineața pacientul este condus în sala de operații de către o asistentă medicală. Va fi adormit de către anestezist în sala de operații. Echipa chirurgicală va începe poziționarea pacientului pe masă și instalarea câmpurilor operatorii. Pacientul este așezat în poziția anatomică cea mai eficientă pentru chirurg. Poziționarea pacientului ține cont și de confortul acestuia, chiar dacă este adormit, astfel încât la trezire să nu prezinte niciun disconfort cauzat de așezarea neadecvată pe masa de operații – escare, întinderi musculare, amorțeli etc. Pacienții noștri nu sunt rași în tot capul, ci doar minim  în zona inciziei (nu depășește câțiva cm în lungime și aprox. 5 mm în lățime) și care în cele mai multe cazuri este invizibilă postoperator, fiind ascunsă de păr.

Intervenția chirurgicală se face minim invaziv, realizând microcraniotomii (deschiderea cât mai mică a cutiei craniene), ghidate de un sistem de neuronavigație ce oferă o precizie  milimetrică. Pacientul va fi monitorizat electrofiziologic în funcție de riscul fiecărei operații (potențiale evocate motorii, senzitive, monitorizare de nervi cranieni și/sau periferici). Prin disecții realizate cu instrumente microchirurgicale precise și întotdeauna sub microscopul operator, asistat endoscopic după caz, se poate diseca tumora de țesuturile normale din jur. Un ajutor esențial este dat de cavitron (un aspirator ultrasonic dedicat operațiilor microchirurgicale), având posibilitatea de a extirpa tumora fără a manipula țesuturile normale din jurul acesteia. Datorită sistemului de neuronavigație, chirurgul primește în timp real informații esențiale despre localizarea intraoperatorie (în lipsa acestui echipament localizarea intraoperatorie putând fi uneori foarte dificilă și riscul de complicații poate deveni major). După înlăturarea tumorii osul se repoziționează și se fixează cu plăcuțe si șuruburi de titan, obținând astfel un bun rezultat estetic, lucru deosebit de important. Firele cu care se închide pielea sunt resorbabile și nu necesită înlăturarea lor (cad singure sub duș). Uneori tumora nu este înlăturată în întregime, lăsându-se deliberat un reziduu care poate necesita un tratament alternativ (radiochirurgie sau radioterapie) sau o simplă urmărire. Aceasta atitudine este impusă de riscurile inacceptabile (neurologice sau de altă natură) asociate unei ablații complete. Tratamentele complementare utilizate azi, oferă o rată foarte mare de vindecare. Radioterapeuții si radiochirurgii cu care colaborăm, oferă tratamente la cele mai înalte standarde.

Care sunt riscurile și complicațiile operației?

Riscurile operatorii sunt  dependente de localizare, raporturi anatomice, mărimea meningiomului, boli asociate etc. și ele vor fi discutate cu fiecare pacient în parte în timpul consultației neurochirurgicale.

Complicații posibile pentru toate meningioamele, indiferent de localizare sunt :

  • anestezice – pacientul trebuie adormit și trezit – cu tehnologia și specializarea echipei anesteziologice aceste riscuri sunt foarte mici;
  • riscuri trombembolice – minimizate prin evaluare preoperatorie și prin măsuri active preoperatorii, peroperatorii și postoperatorii;
  • riscul infecțios – aproximativ 1%;
  • hematom de sit operator.

La acestea se adaugă riscurile neurologice care sunt în funcție de localizarea tumorii și raporturile sale cu structurile din jur. De obicei, complicațiile majore (noi deficite neurologice permanente, ischemii cerebrale majore, leziuni vasculare etc.) sunt sub 1 % iar cele minore sunt sub 5%. Mortalitatea este sub 1%. Un pacient operat de o tumoră intracraniană supratentorială (tentoriul reprezintă o parte a meningelui care desparte cerebelul de emisferele cerebrale) are un risc de a dezvolta o epilepsie , însă tehnica operatorie din zilele noastre permite diminuarea importantă a acestuia. Dacă totuși apare această condiție este tratată în cele mai multe cazuri medical, cu rezultate excelente.

După externare, pacientul va fi revăzut în consultație cu un IRM de control la intervale bine stabilite în funcție de diagnosticul histopatologic final al meningiomului.  Cum am mai spus majoritatea meningioamelor sunt tumori benigne care odată operate au un risc minim de recidivă.  În 2-3% din cazuri ele sunt maligne, necesitând tratamente suplimentare (radioterapie și/sau radiochirurgie), iar în aproximativ 15% sunt atipice („border line” – adică au o evoluție între cele benigne și cele maligne), fapt care poate duce la recidive frecvente și chiar la transformarea malignă. Meningioamele atipice necesită, de asemenea, tratamente complementare (radioterapie și/sau radiochirurgie).