„Fără vioară sunt pierdut.” – Nea Jean, constănțeanul cu mâini măiastre

Pentru orice alt spital, dl. Ion Tița Bibu ar fi putut fi un pacient ca oricare altul. Pentru noi însă, cele câteva zile petrecute alături de “Nea Jean” au fost o adevărată încântare.

Nea-Jean_BRAIN-Instiute_2

Vioara 1 la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, Nea Jean este o adevărată personalitate a culturii și vieții mondene din Constanța. Fără nicio supărare, pentru o anumită categorie de oameni care gustă voia bună din plin, Nea Jean este mult mai celebru decât Leo Iorga. Este greu de crezut că vreun constănțean de vârsta taților noștri să nu fi auzit de Nea Jean, să nu zâmbească atunci când îl vede, și să nu tresalte într-un anumit fel atunci când aude că acesta ar putea avea o problemă medicală.

Atunci când a pătruns pe ușa cabinetului de consultații, am fost și noi la fel de uimiți. Pe de-o parte, ne-am întristat, crezând cu greu că un monstru sacru a veseliei poate avea o tumoră craniană, iar pe de altă parte, ne-am bucurat că vom fi cei care vor menține harul artistic în mâinile maestrului.

Nea-Jean_BRAIN-Instiute_2

Cele trei zile petrecute la BRAIN Institute, împreună cu Nea Jean, au fost o adevărată încântare, în pofida motivului pentru care am fost împreună. Începând cu discuțiile din rezervă, care porneau cu zâmbete și se terminau în hohote de râs, și continuând cu momentele începutului de operație, când pe jumătate adormit, Nea Jean ne-a cântat Con Te Partiro (Andrea Bocelli)…până când anestezia și-a spus cuvântul. Refren pe care l-a continuat imediat ce s-a trezit, încheindu-l triumfal în departamentul de terapie intensivă.

Nea Jean este un om minunat. Mâinile și mintea lui sunt dăruite —la fel ca și mânile chirurgilor noștri— cu har dumnezeiesc, și asta îl face să rămână neschimbat și să își împlinească menirea dela început și până la sfârșit.

Nea-Jean_BRAIN-Instiute_2

„Eu am o vorbă: ia-mi vioara din mână și sunt pierdut, nu știu pe ce lume sunt”, ne-a mărturisit NeaJean.

Șederea lui la BRAIN Institute s-a încheiat fermecător prin concertul de trei piese pe care l-a primit în dar toată echipa noastră, pe holul de așteptare a spitalului. Nea Jean a plănuit din timp mica reprezentație, și a cântat cu mai multă pasiune decât l-am văzut vreodată.

„Am avut emoții mai mult ca niciodată. Nu am mai cântat de o lună, iar pentru un violonist este enorm de mult timp. Îmi era teamă că, după operație, nu voi mai putea cânta la fel. Acesta a fost testul pe care m-a rugat Dr. Sergiu Stoica să îl fac înainte de plecare, și iată că am reușit să îl duc până la capăt”, ne-a spus vizibil emoționat Nea Jean.

Vă invităm să ascultați momentul muzical; programul a inclus Rapsodia Română de George Enescu, Al doilea vals de Shostakovich — favorita lui Nea Jean, și în încheiere o dedicație pentru toate doamnele de la BRAIN Institute: „Amapola” (cunoscută în interpretarea celor trei tenori José Carreras, Luciano Pavarotti, și Plácido Domingo).

Harul mânilor măiastre ale lui Nea Jean este unul dintre darurile minunate pe care le primim aici cu toții, din când în când. Îl asculți și te gândești din nou: oare cine oferă, și cine primește?

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Google+0Print this page

Lasa un comentariu:

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*