„Sănătatea este un dar pe care îl prețuim doar atunci când îl pierdem.” – dr. Carmen Adella Sîrbu

Dr. Carmen Adella Sîrbu este, de peste 15 ani, medic primar neurolog în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central București. În cadrul BRAIN Institute, dr. Sîrbu este Medic Asociat și oferă consultații pacienților cu nevoi neurologice și neurochirurgicale.

Dr. Sîrbu s-a format profesional în centre precum Clinica de Neurologie a Spitalului Clinic Colentina, Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Universitar și Clinica de Psihiatrie a Spitalului Militar Central București.

Dăruirea și profesionalismul în domeniul neurologiei se datorează mentorilor săi conf. dr. Sorin Tuță și acad. prof. dr. Constantin Popa de la Institutul Național de Boli Cerebrovasculare (IBCV), unde a urmat rezidențiatul, precum și gen. prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan de la Spitalul Militar Central din București.

De-a lungul timpului, dr. Sîrbu a prezentat lucrări la congresele de specialitate organizate în peste 15 țări, pe cinci continente. A scris peste 100 de lucrări științifice în reviste peer review și șapte monografii în calitate de autor și co-autor. A obținut premii și recunoașteri atât în țară, cât și în străinătate. De asemenea, dr. Sîrbu a fost investigator și subinvestigator în șapte studii clinice naționale și internaționale. În prezent, desfășoară o activitate didactică cu studenții și este implicată în câteva proiecte naționale și europene.

Facebook_Adella_Sirbu_150dpi_ok


De ce ați ales BRAIN Institute?

L-am cunoscut pe dr. Sergiu Stoica prin intermediul unui pacient operat ireproșabil de către el. Ulterior, am colaborat și în beneficiul altor pacienți. Am dobândit, în timp, o stimă deosebită pentru el.

În anul 2015, la Conferința Națională de Neurologie, colegul meu dr. Floricel Cristea, m-a întrebat dacă știu pe cineva care ar dori să lucreze la BRAIN Institute, împreună cu dr. Sergiu Stoica. Răspunsul meu a venit instant: „eu vreau să lucrez” — deși nu mă gândisem, până atunci, la alternativa privatului.

Echipa de la BRAIN Institute este una tânără, dinamică, inventivă, adaptabilă cerințelor și, în acest context, integrarea mea este una optimă. Institutele de neuroștiințe din întreaga lume se dezvoltă din ce în ce mai mult, fiind important să ai toate specialitățile care să deservească creierul în același loc: neurologie, neurochirurgie, imagistică, recuperare, psihologie, și bază de cercetare. Colaborarea inter și intra disciplinară este o necesitate, iar la BRAIN Institute este deja un standard de lucru.

Cred că neurochirurgia se va remodela radical în următorii ani și în România, datorită medicilor tineri care vor să schimbe paradigma existentă de peste 50 ani în acest domeniu, precum și programelor de mobilitate și proiectelor de cercetare finanțate. BRAIN Institute este un exemplu în acest sens.

Cum decurge un consult neurologic la BRAIN Institute?

Îmi doresc să fiu medicul ideal, cel care mi-ar plăcea mie să mă consulte și să mă trateze. Eu însămi am fost deseori pacientă și am învățat multe din această postură.

La BRAIN Institute, cadrul este prietenos încă de la intrare: ambient luminos, cu spații generoase, un design modern și de bun gust. Personalul este foarte amabil și cu zâmbetul pe buze, pregătit mereu să ajute. Primirea pacienților se face cu căldură și empatie, astfel încât emoțiile inerente vizitei la medic să se spulbere din prima clipă.

Timpul de consultație este generos și permite astfel lămurirea tuturor aspectelor. Îmi place să aflu povestea fiecărui pacient, creându-se astfel o relație de încredere care ajută procesul de vindecare.

Cum abordați pacienții care vin la un consult neurologic?

Medicii români —neurologi, neurochirurgi, precum și de alte specialități— sunt foarte buni și au o pregătire complexă. Avem un mare avantaj față de colegii din occident: abordarea holistică, nu pe bucăți, pe fișiere, pierzând ansamblul. Noi încă tratăm pacienții complex, ținând cont de toate comorbiditățile.

În această idee, pentru a-mi putea pregăti consultul, îmi place să știu dinainte câteva probleme ale pacientului. Am timp astfel să mă documentez cu privire la ultimele cazuri descrise în literatură, precum și în legătură cu ghidurile de diagnostic și tratament în respectiva patologie. Pentru profilaxie, există și posibilitatea de a completa chestionare privind riscul anumitor boli sau referitoare la calitatea vieții.

Sănătatea este un dar cu care majoritatea ne naștem, dar nu o prețuim decât atunci când o pierdem. Cred că este important să investim din timp în menținerea sau recăpătarea stării de sănătate. De aceea, pun accent pe medicina preventivă, mai exact ce trebuie să facă și să nu facă pacientul pentru a fi sănătos. Aceasta este viziunea părintelui medicinei moderne William Osler, care spunea că „datoria principală a medicului este de a educa oamenii să nu ia medicamente”.

De ce ați ales medicina?

Lao Tze spunea că „o călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas”. Gândindu-mă retrospectiv, primul pas pe care l-am făcut către medicină a fost în gimnaziu, când am început să mă gândesc că mi s-ar potrivi ca profesie.

M-au influențat apoi romanele pe care le-am citit despre medici și medicină: „Vraciul” de Tadeusz Dolega Mostowicz; „Cartea de la San Michele” de Axel Munthe; „Regăsirile lui Asclepios” de Pius Brânzeu ș.a. Am realizat că medicina este o profesie în care pe cât de mult te dedici, pe atât de multe satisfacții îți aduce.

Imediat după absolvirea liceului de matematică-fizică, în 1983, am fost admisă la UMF „Carol Davila”, Facultatea de Medicină Generală. Am plâns de bucurie, cu atât mai mult cu cât concurența la medicină, la vremea respectivă, era acerbă.

Care au fost primii pași în neurologie?

Între 1995-2000, am urmat rezidențiatul în neurologie, sub îndrumarea Conf. dr. Sorin Tuță. Primele luni de rezidențiat în neurologie au fost dificile, văzând atâta suferință printre pacienți. Atmosfera universitară, oamenii minunați alături de care m-am format, precum și ceilalți colegi neurologi mi-au schimbat însă starea de spirit.

În 1998, Institutul de Boli Cerebrovasculare organiza prima Conferință Națională de AVC (accident vascular cerebral), care a coincis cu primul meu an de neurologie și prima lucrare științifică susținută public, sub îndrumarea distinsului Acad. prof. dr. Constantin Popa.

În perioada rezidențiatului meu, nu existau canalele de informare de care dispunem astăzi, internetul făcea timid primii pași în România. Revista „Viața medicală” mi-a oferit șansa de a aplica și de a fi selectată să particip la Seminariile Medicale Internaționale de la Salzburg. Astfel, în 2001, la 37 ani, fiind deja medic specialist neurolog, am avut prima ieșire în occident, pentru o săptămână. Îmi aduc aminte că organizatorii ne-au cerut o adresă de e-mail, iar eu am împrumutat adresa unei colege.

La Salzburg am aflat despre societățile profesionale europene și americane —European Neurological Society și European Federation of Neurological Societies, unite azi sub egida European Academy of Neurology, precum și American Academy of Neurology— de a căror programe de dezvoltare profesională am beneficiat ulterior.

Au urmat zeci de cursuri de educație medicală continuă, congrese, conferințe, simpozioane, interne și externe. Pentru a fi un medic bun, trebuie să fii mereu student, avid după perfecționare, dezvoltare și autodepășire.

Cum reușiți să vă echilibrați viața profesională și cea personală?

După absolvirea facultății, m-am căsătorit cu colegul meu de an Octavian. Nașterea fiului nostru Octavian-Mihai este un dar divin care ne-a schimbat radical sensul existenței noastre.

Marea provocare a femeilor de pretutindeni este alegerea între familie și profesie, un echilibru între cele două fiind greu de obținut, dar nu imposibil. Primii cinci ani ai fiului meu i-am dedicat familiei. Apoi, împreună cu soțul meu, am fost admiși la rezidențiat; el a ales cardiologia, iar eu neurologia — o îmbinare fascinantă între creier și inimă, între spirit și suflet. 

Vreau să îi mulțumesc Domnului că am crescut în perioada în care familia era un nucleu veritabil al societății, iar noi iubeam lucrurile simple ale vieții. O familie unită este un dar inestimabil, fără de care progresul și dezvoltarea fiecărui membru este iluzorie.

 

 

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Google+0Print this page

Lasa un comentariu:

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*